Am citit mai multe carti la viata mea, atat de la autori romani, cat si de la autori straini. Mi-e greu sa aleg doar una si sa spun da, aceasta e cea mai buna. Totusi, mi-a placut destul de mult “Panza de paianjen”, de la Cella Serghi. In aceasta carte ea isi relateaza viata din perspectiva Dianei, o fata nu prea bogata, cu parinti care incearca sa mentina in bunastare familia. Acest lucru ii si determina sa se mute de mai multe ori de la Constanta la Sofia, apoi in timpul razboiului, la Braila si Bucuresti, unde se vor stabili definitiv. Ea isi considera starea sa sociala o piedica in prieteniile cu colegii si alte persoane, care de cele mai multe ori traiesc pe picior mare. In timpul unei veri petrecute la Mangalia se intalneste cu un pictor, care ii va deveni un “prototip al iubirii ideale”, dar pe care nu-l va mai vedea decat peste mult timp din nou. Ea va urma si Facultatea de Drept, insa fara nicio pasiune pentru a practica o meserie in acest domeniu.
In aceasta carte mi-a placut in mod deosebit descrierea Balcicului si Mangaliei interbelice, care parca m-au facut sa simt ca traiesc in acele timpuri, dar si intreg firul narativ, care urmareste foarte bine viata protagonistei si evolutia acesteia, in ciuda conditiei ei.